Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am întrebat Savantul şi-am întrebat şi Sfântul
Sperând c-au să mă-nveţe suprema-nţelepciune.
Şi, dup-atâta trudă, atât se poate spune:
Că am venit ca apa şi că plecăm ca vântul.

Am venit pe lume-mai bogata-i ea?
Voi pleca din lume-pierderea-o fi grea?
vai, cine-mi va spune pentru ce din pulberi
m-am iscat, si-n pulberi ma voi spulbera?

Am avut profesori străluciţi.
M-am bucurat de progresele şi de succesele mele.
Când mi-amintesc de savantul care am fost,
îl compar cu apa care ia forma vasului şi cu fumul pe care îl împrăştie vântul

Când te-a secat de lacrimi viața care doare
Gândește-te la roua din geana unei flori
Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare
Gândește la trezirea unui copil în zori.

Am venit, de unde? Unde duce drumul?

Am atins gura-acestei Căni de Lut
Să-învăţ Secretul Vieţii neştiut –
Şi, buză-n buză, mi-a şoptit, "Eşti viu,
Bea! Nu există Viitor, şi nici Trecut."

Alta: \"Oala n-ar sparge-un zvăpăiat
Zbanghiu – din care bea când e-însetat –
Iar El, care din ţărână mi-a dat Chip,
Să mă sfărâme fiindcă-I supărat?!\"

"Se spune de-Unul", zisese-altcineva,
"Care-aruncă sau sparge-orice Ulcea
De El făcută, dar mai sucit – Pish!
Un Om Bun n-ar face aşa ceva."

"Contează mai puţin" spuse-o cupă,
"Cine m-a făcut, cât cin' mă pupă;
Hai, umpleţi-mă cu Vinul Roşu
Şi mi-oi aminti ce-a mai fost, după."

Ai grijă, în putere cât timp încă mai eşti
Să ieşi de sub povara a ceiace iubeşti!
Regatul frumuseţii se va sfârşi-ntr-o zi,
Din mâna ta, o dată cu multe, va pieri.