Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbaţi
între infinitul trecutului şi infinitul viitorului.
Ai vrea să-nfigi un stâlp între aceste două infinituri şi să te sui pe el.
Mai bine aşează-te sub un copac, lângă o sticlă de vin care te va face să-ţi uiţi neputinţa!

Iată singurul adevăr: suntem pionii misterioasei
partide de şah jucată de Dumnezeu.
Ne mută, ne opreşte, ne mută iar, apoi ne-aruncă
unul câte unul în cutia Neantului.

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

Grăbite ca şi apa, şi repezi ca un gând
Ce-aleargă prin pustiuri.. fug zilele-mi puţine
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt -
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

Gloria Acestei Lumi vor unii,
După Paradis tânjesc nebunii;
Oh, ia bani Peşin şi fugi de Credit,
În vorbe bat tobele Minciunii!

Fă astfel ca aproapele tău să nu sufere din pricina înţelepciunii tale.
Stăpâneşte-te totdeauna.
Nu te lăsa niciodată pradă mâniei.
Dacă vrei să cucereşti pacea deplină, surâde Destinului care te loveşte, şi nu lovi pe nimeni.

Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi.
Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.

Fii vesel, că durerea va fi fără sfârşit!
În Ceruri multe lucruri atunci se vor uni
Când cărămizi vor face din tine, şi zidit
În holul unei case şi tu vei locui.

Eu cred că Vasu-acesta, Învăţat,
A sorbit Vin şi a iubit odat',
Iar buzele-i pe care-am sărutat,
Câte săruturi au primit – şi dat!

Din Vin s-a adăpat Ispita mea
Şi mi-a-înroşit Onoarea Albă – Bea!
Ce pot oare Crâşmarii cumpăra
La fel de bun cu ce vând pe tejghea?!