Gerra Orivera - poeziile altor autori

Odinioară acest vas era un biet amant
care suspina de nepăsarea unei femei.
Toarta vasului?
Braţul care cuprindea gâtul iubitei.

Oale, fel de fel: mari, mici, cochete,
Pe podea şezând, lângă perete;
Unele vorbind fără -ncetare,
Altele, - ascultând pe îndelete.

O-nchipuire-i lumea din năluciri şi fum!
Un loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...
Tu află adevărul din năluciri de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum!

O, şi-aş mai vrea: Izvorul din Deşert
Să scape-un licăr sau un semn discret
Spre care Călătorul însetat
Să se-ndrepte – nu bâlbe de Profet...

O, Idoli îndrăgiţi, cumva mă tem
Că pentru mine-aţi fost mai mult blestem:
Mi-am înnecat Gloria în Vin şi
Vândut Renumele pentru-un poem.

Nu ştie Argila drumul Sorţii,
Nici Marea care-şi jeleşte morţii
Şi nici Cerul revelat de stele,
Rotindu-se în aflarea Porţii.

Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate
Dar totuşi, nu mi-e teamă: curat am fost în toate.

Nu căuta fericirea. Viaţa e tot atât de scurtă ca un suspin.
Ţărâna lui Djemsid şi-a lui Kai-Kobad
se-nvârteşte în pulberea argintie pe care-o contempli.
Universul e un miraj. Viaţa - un vis.

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâine.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
Ia cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-ameţitoare —
Trec pe lângă tine — aştrii rotitori...