O. Goga: Mucenicii - George Topîrceanu

V-a doborât alături deopotrivă
Amarul trudei fără de hodină.
La căpătâiul vost' într-un opaiţ,
Domol clipeşte-un sâmbur de lumină.

Din cetăţuia strălucirii, luna
Şi-a pogorât sfiala prin fereastă,
Ca să vegheze aşternutul maşter
În care doarme trudnica nevastă.

Biet mucenic neistovit al pâinii!
La sânul ei, îţi luminează luna
Un prunc de-o zi, învăluit în scutec,
Ce te-a-nfrăţit cu ea pe totdeauna.
Tu simţi chemarea gliei milostive
Şi te-mpresoară o nădejde sfântă...

Ca un prinos de cuminecătură,
O rază rece bine-vă-cuvântă,
Domol pe fruntea pruncului se frânge
Şi rostul ei v-aduce o solie:
Că-n el trezi-va-nfricoşatul vifor
Al judecăţii care va să vie.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc mult pentru popas :)
Cu drag :)
Adina Speranta
luni, 26 octombrie 2020



Cutremurător mesaj! Mulțumesc!
Danut Cepoi
vineri, 23 octombrie 2020