Nocturnă (Mircea Dem. Rădulescu) - George Topîrceanu

Dormi, frumoasa mea! De-acum Noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum Năvăleşte-n casă.
Luna clară din neant Pune pe covoare
Străluciri de diamant Şi mărgăritare.

Ea priveşte ca-n extaz Bluza ta lejeră
Şi pantofii de atlaz Lângă etajeră.

Şi trecând prin buduar, Raza-i ce se rumpe
Luminează un lavoar Cu flacoane scumpe...

Luna toarnă pe parchet Blonde tuberoze
Şi-ţi dezvăluie discret Sânurile roze,

Când dantelele din pat
Tremură-n lumină
Pe culcuşul tău curat
De olandă fină...

Dar visările ce trec,
Ca să te dezmerde,
Ţi-au aprins la cap un bec
Cu lumină verde.

Din oglinzi piciorul fin
Pe mătasa moale
Se răsfrânge ca un crin
Cu nuanţe pale.

Dormi! Amorul rafinat
Cheamă deopotrivă
Spre minciună şi păcat
Gura ta lascivă.

Dormi, frumoasa mea!
Eu stau În extaz, la poartă:
Eşti făptură vie, sau Operă de artă?

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.