Uitarea salvatoare - George Ţărnea

La mine plouă în neştire,
La tine s-a făcut senin;
Nociva verii amintire
Se-neacă-n propriul său venin.

Când vine toamna, ne răzbeşte
O sete de scăpat de noi,
De-aceea nimeni nu vorbeşte,
Dacă încep să cadă ploi ...

Dacă încep să cadă brume
Şi frunze şi iubiri şi stări,
Fiind de-ajuns un singur nume
Mai multor feluri de uitări.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.