Reflex 7 - George Ţărnea

Răsare soare, când te văd şi pot
Din frigul aşteptării să te scot
Şi să te-aştern încet, fără să ştii,
Iubirii mele, oarbe şi târzii,
Până ajungi să arzi, precum în cer
O stea închisă între chingi de ger.
Dar, când departe sunt şi-abia aud
Ecoul trist al trupului tău crud,
Reverberat ca o durere-n plus,
Mi-e soarele-n cădere spre apus
Şi cu nimic nu-mi vindec, mai apoi,
Această lungă noapte dintre noi.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.