Reflex 49 - George Ţărnea

Mireasa mea de alge şi de fum,
Pe unde-ai stat ascunsă până-acum,
Prin ce ungher de mare sau de cer,
Fără să ştii de câte veri te cer,
Cu-nfrigurare, zeilor părinţi?
Şi-am tot răbdat de dor, strângând din dinţi,
Şi-am tot umblat, aproape hămesit,
Până-ntr-o zi, când zeii te-au găsit
Şi te-au trimis, în silă, pe pământ,
Să-i bucuri seara celui care sunt,
Cu dimineaţa primei răzvrătiri
Din trupul tău, lipsit de amintiri...
De-aceea-ntreb cu spaimă: aşadar,
Ce jertfă mai aşteaptă acest dar?

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.