Nu-ţi face griji, iubito, pentru cât
Mi-e, fără tine, noaptea, de urât
Şi ziua, de pustiu, întregul rost…
Aşa să-mi fie, după cum mi-a fost
La voia ta, pământul meu sărac,
Să-l dai pierzării după bunul plac,
Să-l mătrăşeşti, să-l vânturi şi să-l vinzi…
Oricum, de-atât, nici rădăcini nu prinzi,
Nici semn de rod prin ramuri n-ai să porţi,
Până vei da de somnul celor morţi.
Distribuie: