Ce indecisă luptă-n trupul tău –
Atât de bine-i cade şi de rău,
Încât se sparge-n cioburi aburii,
Precum un câmp întreg de păpădii,
Când vine vântul să le ducă-n zbor,
Spre disperarea şi uimirea lor,
Până se face zarea, cu năduf,
O mare de iubire şi de puf.
Distribuie: