Reflex 102 - George Ţărnea

De-am fi ştiut ce vrem, de la-nceput,
Atâta noapte-n noi n-ar fi-ncăput
Dar nici atâţi luceferi – în mănunchi –
N-am fi strivit, din joacă, sub genunchi!
Îţi mulţumesc, iubito, că exişti,
Că poţi cu gândul stelele să mişti,
Scriindu-le într-un tipar lumesc
Şi pentru-această noapte-ţi mulţumesc…
Nu-i dragostea de preţ decât atunci
Când tencuiala vorbelor arunci
Şi poţi atinge chipul străveziu,
Prea timpuriu găsit sau prea târziu…
Îţi mulţumesc, iubito, şi mă tem
Că-n fildeş mă zideşti, ca-ntr-un blestem,
Dar nu te pot opri…ştiind că-mi dai
Să iau cu mine câte stele ai.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.