Lectică dialectică (XXXIV) - George Ţărnea

Sute de săbii într-o singură teacă,
Mii de omizi pe un singur cireş înflorit,
Lectica-i plină, dar încă nu pleacă
Spre tărîmul cu stele – cel mult prea dorit.

Gratii de sticlă în creştetul cerului,
Vad prăfuit fără urmă de barcă la mal,
Viaţa din lectică prinde izul misterului,
Dar şi-acest amănunt ni se pare normal.

Trîmbiţa morţii răsună-n cetate,
Zeci de comenzi peste munţii de pară şi scrum,
Numai lectica stă lîngă porţi – înţesată cu toate
Şi aşteaptă un semn pentru ultimul drum.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.