Elegia Fotografului de aberații - George Ţărnea

Îmi rătăcesc prin sînge
parabolele nunţii
un du-te-vino criptic
de crime fără chip
şi mi se-ntorc maurii
sub tencuiala frunţii
cît ţine anarhia
furtunii de nisip.

Vedenii saprofite
se poartă peste ape
mă simt bogat în fluturi
mă ştiu bogat în timp
de orice zeu mi-e milă
dar pot lăsa să-mi scape
măcar o dată liftul
spre cina din Olimp.

Sub stricte circumstanţe
respir în rezervaţii
o libertate amplă
cu sînge policrom
admir cultivatorii
de spini dintre ovaţii
şi-mpart aceeaşi pîine
mireselor de crom.

Erorile mă lasă
din ce în ce mai rece
vecinătatea nopţii
fiindu-mi de folos
cînd sabia lumină
de toată vina trece
şi ciopîrţeşte mitul
astralului colos.

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.