Elegia adevărului - George Ţărnea

De nimic pe lume
N-o să-mi pară rău,
Ca de gustul verii
Din sărutul tău.

Inuman de tineri
Tăvăleam pe-atunci,
Fără nicio lege,
Iarba de prin lunci.

Fânul de pe dealuri,
Frunza din păduri,
Contemplând iubirea
Ireal de puri.

La-nceputul toamnei
S-a-ntâmplat să pleci
Și de-atunci încoace
Stelele sunt reci.

Urmele sunt șterse,
Buzele fierbinți —
Cum puteai rămâne
Fără să nu minți?

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.