Cantec pentru fiul meu - George Ţărnea

Cand foamea n-are margini
Celui sarac nu-i spune
Sa-si verse peste suflet
Un cer de ganduri bune.

Cand arde-ntreg pamantul
Celui bogat nu-i cere
Sa-si verse peste rana
O lacrima de miere.

Dar socoteste-n taina
Dupa tipicul mintii
De ce se sparge gheata,
De ce ne mor parintii.

Si-ai sa descoperi singur
La cuvenita vreme
Ca poate sta sub sabii
Doar cel ce nu se teme.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, dar câte interpretări asupra ei, câte nuanțe în atingeri, indiferent că se petrec la modul senzorial sau emoțional! De aceea e și atât de fascinantă - altfel am fi un urlet înfiorător de plictiseală de-am percepe toți identic.......
Gerra Orivera
joi, 10 ianuarie 2019



Bun vers, o idee clară și o realizare pe măsură...indiferent de iluziile noastre sau ale altora, există o singură realitate...
Georgebrancu
miercuri, 09 ianuarie 2019



Cândva foarte apreciat, a intrat cumva într-un con de umbră pasager. Dar e o valoare autentică, și îl tot vom redescoperi, noi, iubitorii de frumos. Felicitări pentru deschiderea sufletului, Dănuța....
Gerra Orivera
marți, 20 martie 2018