Cantec pentru fiul meu - George Ţărnea

Cand foamea n-are margini
Celui sarac nu-i spune
Sa-si verse peste suflet
Un cer de ganduri bune.

Cand arde-ntreg pamantul
Celui bogat nu-i cere
Sa-si verse peste rana
O lacrima de miere.

Dar socoteste-n taina
Dupa tipicul mintii
De ce se sparge gheata,
De ce ne mor parintii.

Si-ai sa descoperi singur
La cuvenita vreme
Ca poate sta sub sabii
Doar cel ce nu se teme.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, dar câte interpretări asupra ei, câte nuanțe în atingeri, indiferent că se petrec la modul senzorial sau emoțional! De aceea e și atât de fascinantă - altfel am fi un urlet înfiorător de plictiseală de-am percepe toți identic.......
Gerra Orivera
joi, 10 ianuarie 2019



Bun vers, o idee clară și o realizare pe măsură...indiferent de iluziile noastre sau ale altora, există o singură realitate...
Georgebrancu
miercuri, 09 ianuarie 2019



Cândva foarte apreciat, a intrat cumva într-un con de umbră pasager. Dar e o valoare autentică, și îl tot vom redescoperi, noi, iubitorii de frumos. Felicitări pentru deschiderea sufletului, Dănuța....
Gerra Orivera
marţi, 20 martie 2018



Ce poezie calda si frumoasa..iubesc poeziile lui Tarnea..aici l.am descoperit..
Multumesc Gerra!
danab
marţi, 20 martie 2018