Balada vârtejului năucitor - George Ţărnea

Preacotropit fiind de trupul tău,
Nici o zvâcnire nu mai simt sub tâmple
Şi mi se-ntâmplă răul cel rău
Din câte aşteptam să mi s e-ntâmple.

Dar, împotrivă mie, te iubesc
Şi, împotrivă ţie, nu-mi dai drumul,
Iar paşii tăi în mine se izbesc,
Până se-alege de lumină scrumul.

Şi este noapte oarbă peste tot
Şi-aceeaşi rană suntem, împreună,
Încât să fug de tine nu mai pot,
Cum nu mai poţi muri de moarte bună…

Fiindu-ţi hărăzite autumnal,
Aceste imposibile secunde,
Care înfig prin pori câte-un pumnal,
Şi nici de noi nu ne mai ştim ascunde.

În tot acest vârtej năucitor,
Urându-ne pe rând, întru iubire,
Nu-i nimeni vinovat şi nici dator,
Ci doar înspăimântat de izbăvire.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.