Miraj - George Lesnea

Tremura de frig ușor
Lacul străveziu la față
Și tăcerea - ca un nor
Și lumina - ca o ceață.
Totul era vag și blând,
Numai frunzele-ncepură.
Sălcii zăboveau cercând
Cu piciorul apa pură.

Rogojini de-argint sclipeau,
Șoapte molcome de valuri
Spre trecut călătoreau...
Și deodată, de pe maluri,
Oameni negri-au răsărit,
Cu năvoade, căngi și funii.
Toată noaptea-au pescuit,
Vrând să prindă capul lunii.

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: George Lesnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.