Poezia unui tipografist - George Coşbuc

Când vii, prin foșnete rochii,
Ce dulce-mi ești, ce dulce ai ochii

Ai ochi ca două viorele,
Că-n noapte cele mai dragi stele

Oh, cât sunt plin atunci de muse,
Când eu sărut a tale buze

Că tine nici o stea nu luce,
Ah, sfânta-mi ești, ca sfânta cruce

Ești înger, spun cu adevărul,
Și blond ca aurul ți-e părul.

Te văd, și-mi pierd al vorbei nex,
Atunci sunt ca un circumplex

Oh, Himen, vino, căci am cauza
Să vii, ah vino, punct și pauză

Te rog dar', dulcea mea stăpână,
Dă-mi inima, dă-mi mica-ți mână

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.