Pe-acele vremuri vechi și bune,
Când n-avea plugul încă plaz,
Jupânul Pipăruș-viteaz
Făcea minuni, precum se spune,
Că singur el era minune.
Firește, a trăit demult.
În vremuri tare-ndepărtate
Și într-un veac de tot necult:
Siguri de dânsul n-avem date-
Și chiar d-avem, stau puse-n puț,
Ca știri puțin adevărate!
Istoricii din acel veac
Se dau de la dreptate-n lături,
De Pipăruș nu prea fac sfaturi,
Iar când din întâmplare fac,
Să-i vezi ce spun! Iau fân în coarne,
Vreau lumea toată s-o răstoarne,
Și spun că bietul Pipăruș
A fost egumen pe la schituri
Și-a fost de viță angleus,
De profesiune cărăuș,
Iar faptele-i - povești și mituri!
Adecă mit? Ce oameni buni!
De Pipăruș, orice istoric
Va ști să-ndruge la minciuni
În moș așa de categoric,
Încât, cetind, îți cresc perciuni
Și-ți vine dor să ieși în stavă
Să paști, ca vitele otavă!
Istoricii contimporani
Spun rău de Pipăruș-viteazul,
Cu glod îi feștelesc obrazul
Și-l vând cu patru gologani,
Îl fac apoi de tot năcazul
Și-l numără printre mocani!
Poftim! Curăț Eumenide!
Dar altă poznă mă ucide:
Mi-au spus părinții de părinți
Că Herodot și Tucidide
Au fost istorici mai cuminți -
Și totuși gura lor se-nchide
Și-ascund dreptatea între dinți:
Vorbesc a dorso și cu frică,
De Pipăruș nu știu nimica!
Săracul, bietul Pipăruș,
Ascuns de oameni prin pănuși!
El s-a născut. Faima pătrunde,
Că Pipăruș s-a născut.
Dar pe tapet e vorbă : unde?
Atât e numai cunoscut,
Că-n vârsta de cinci ani se-mbie
La Crai- Albastru ca păstor
De gâște, dar încetișor
Ajuns-a rang de submajor
Și colonel de-artilerie.
La ce an? După Christos?
Aceasta n-o știu, nu voi ști-o,
Căci doarme buna muza Clio!
O, Doamne, mult ar fi frumos,
Să știm noi cronologic toate,
Dar vezi, e rău că nu se poate!
Mereu îmi fac capul bostan
Și paie-mi ard mereu în crieri,
Dar nu găsești măcar un an
Sigur, să-l presar prin scrieri!
Că n-avem un cronologist,
Să facă trei-patru tabele
Cu ani și fapte, ca din ele
S-aflăm - curaj de concepist
Și date, cari să nu ne-nșele!
S-aflăm an, lună, zi, minut,
Secundă-n care s-au născut
Viteji; s-aflăm chiar tot nimicul,
Să știm curat, când a-nceput
Să sugă tata, cât a supt-o?
Și toate ce-a făcut voinicul
Să știm curat și ex abrupto!
Atâta numai știm noi siguri,
Că Pipăruș era cam chior
Și totdeauna-n mărțișor
Bolea de tușă și de friguri;
Avea negele pe picior
Și chiar p-un braț avea negele,
Și-adeseori bolea din ele.
Din babă știm c-a fost născut,
Deși el n-a fost tocmai baba;
Purta mereu cioareci de habă
Și-un pieptăraș cu flori cusut -
Mai spun că-avea o față slabă,
Dar om era bine făcut,
Apoi pe țări se duce veste,
Că el vinars deloc nu bea -
Dovadă-avem și vom avea:
Noi n-auzim nici o poveste
Și mit, în care-am fi siliți
Să dăm de graji cu șliboviță.
Dar cine-i Pipăruș? Anume
Cu greu poți da curat răspuns,
Dar totuși ne va fi de-ajuns,
Spunând că Pipăruș în lume
A fost un suflet greu pătruns
De taina multelor curajuri:
Un om de pozne și voiajuri!
El stă s-apuce lumea-n cap,
Și chiar un timp a apucat-o
Precum ne povestește Cato
Și Cicero. Precum un țap,
sărea cu inima rănită;
Pe loc ce dânsul pricepea,
Că-i vro princesă iar răpită,
Și fuga, bade, după ea!
Oh! multe pozne mai făcea,
Cât trece-n miie numărașul!
Dar a murit biet Pipărușul!
Și, Doamne, măcar s-a luptat
Cu inima d-amoruri friptă,
Dar nici un crai nu i-a păstrat
Vrun loc, ad gloriam, în criptă,
Deși toți craii l-au stimat!
De parastas și sărindare!
Nici vorbă pentru Pipăruș! Și vezi!
Grămadă cum stau puși
Vitejii toți prin călindare,
Dar el, fugi, neică, din cărare,
Că nu văd timbru pe posuș!
Dar ce? Știm noi că lumea noastră
La multe pricini e cam proastă
Și n-are strop de căpătâi,
Dar eu mă mir întâi sîntai
De Pipăruș! El, om cu slavă
Și d-un caracter eminent,
Cum , zmei, de n-am făcut ispravă,
Lăsând în urmă testament?
Că multe-avea de pus la cale:
Avea o traistă cu săgeți,
Un cal arab cu păru creț
Și pe curea podoabe-n zale -
Dar cui năpastele-a testat
Papucii, roși d-atâtea uliți?
Și bunda, cușma cui le-a dat?
Și cele treisprezece suliți,
În mâna cui au mai picat?
Da : Pipăruș a știut multe
Și-a fost desigur poliglot,
Doar a umblat pământul tot;
Trăind la curți, în cercuri culte,
Era savant și eu socot
Că pricepea filosofie
Și logaritmi-cine mai știe!
Distribuie: