Minciuna creștinilor - George Coşbuc

Proconsulul îi judecă
În largul tribunal din piață .
Avea doi popi creștini în față .
Un scriitor din ceața sa
S-a ridicat ca să citească
Dovezi și vorbe ce s-au spus
De cei ce cred într-un Isus
Și despre legea creștinească .
- ,,Ei sunt o seamă de iudei


Răutăcioși din cale-afară .
Cu ceialalți iudei din țară
Se gâlcevesc ca de-obicei .
Ei au un zeu, dar fără nume :
Ei râd când noi jurăm pe zei :
Iar a muri, așa zic ei,
E cel mal mare bun din lume !"
A râs proconsulul: - ,,De-l vor ,
Să fie-al lor de-acuma bunul !
Dar știu că n-o să vrea nici unul

Căci e minciuna spusă lor :
Hristos muri-n grozava silă ,
Dar nu de bunăvoia lui :
Ei de-ndărătnici spun ce nu-i
Și de-ndărâtnici nu mi-e milă !"
Dar iată, până când în chin
Se zvârcolesc cei doi pe roată ,
Alți doi se dezlipesc din gloată
Și-n fața judecății vin . - ,,Omoară-ne !"
- ,,Vă-nșeală gândul .
Că mă siliți la crezământ !
Dar nu vă cred, și gata sânt
Să vă omor pe toți de-a rândul ."
O-ntreagă ceată din popor
Spre tribunal acum pășește .
Mirat proconsulul privește :
Sunt ei nebuni, ori moartea lor
E-ntr-adevăr credință vie ?
- ,,Mințiți! și-aruncă pumnii-n sus .
A fost un mincinos Isus...
Câți vreau să moară deci, să vie !"
Dar când văzu că dânșii vin
Mulțime multă, să-i omoare ,
De-abia se ține pe picioare
De multă furie-Antonin .
-,,Pornesc pe capul meu nebunii
Voi moartea de la mine-o vreți ?
Ah, ticăloșilor, n-aveți
Destule răpi, destule funii ?"
El dă un semn. Și-un grabnic stol
De călăreți izbesc poporul
-,, Ei știu că e păcat omorul ,
De-aceea mor... Să-mi faceți gol
În jurul meu ! O simt eu bine ,
Că moartea-i singurul lor țel ,
Dar ei trăiesc c-un gând mișel ;
Să facă toți călău din mine !"
Și-n lături se azvârl acum
Cu vuiet îngrozit păgânii ,
-,, A, iată-i! Mi s-adună câinii ,
Stau blânzi și nemișcați în drum
Să-i calce caii... mor grămadă...
Loviți-i dar și-i spânzurați...
Și câinilor mâncare-i dați
Și-i jupuiți de vii pe stradă !
Ei cred ce spun ! Dar vreau să dau
De ei societății seama !
Tot rău-i stânjenit de teamă ,
Și team-acești nemernici n-au !
Când n-are zei această gloată ,
Ce crime poate face ea !
Și când pedeapsa cea mai grea
E pentru ei nimica toată !"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc