Colonelu-n front s-arată - George Coşbuc

Colonelu-n front s-arată,
Ținând spada ridicată
Drept în sus.
Turcii-n deal au o cetate,
Du-te, Șontule, și-o bate.
Voi, flăcăi, grăbiți cu zborul,
Nu lăsați maiorul.
Colonelul dă poruncă:
Șontu-n foc acum s-aruncă.
Sare-n foc. Iat-un ofițer călare
Cum se-ntoarce-n fuga mare:
Șontu-i mort pe sub redută,
Oastea lui pe câmp bătută
Stă pe loc!
Colonelul se-ntristează;
I-a perit oastea vitează
I-a perit!
Dar se-ncruntă din sprâncene:
Ia să vezi, Mărăcinene,
Ce-i prin deal și prin redute,
Ia pe cei rămași și du-te
Să vezi ce-i!
Colonelul dă porunca,
Căpitanu-n foc s-aruncă,
Sare-n foc.
Iată-l pe-ofițer călare
Iarăș vine-n fuga mare:
Căpitanu-i mort, și-oștirea
Și-a găsit din nou pieirea
Stau pe loc. Colonelul dă-n călare
Ca mușcat d-un șarpe sare
Și e mut. N-are oști să mai trimită
Și-i cu inima sărită,
Vai s-măr de noi românii
Cum ne prăpădesc păgânii!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc