Din fragedă pruncie ca prietini am trăit
Ținându-ne de mână noi am călătorit,
Ca frații pe-a vieții cărare grea și neagră,
Dar soarta ticăloasă cu-amar ne-a pizmuit
Și n-a lăsat cărarea să ne-o umblăm întreaga
Ah, mâna ei de gheață pe veci ne-a despărțit.
Te du, te du, amice, ci eu voi cugeta
Adeseori la tine și la iubirea ta
Și-n noaptea desperării pe plaiul suferinții,
Când totul m-a goni-mă (sic) din sân, m-a exila,
Eu voi privi la tine, iar tu la providență
Și astfel niciodată noi nu ne vom uita.
Distribuie: