Încă e galbenă iarba, cenușiu și negru copacul
Dar cu pas înverzind tu mergi de-a lungul pădurii,
Copile ce privești cu ochi mari în soare.
O, ce frumoase sunt strigătele în extaz ale păsărilor.
Rece și limpede râul coboară din munți
Răsună în verde-ascunziș; la fel răsună
Când picioarele beat ți le miști. Hoinăreală sălbatică
În albastru; duh ce pășești din copaci și din ierburi amare
Privește-ți făptura. O, furie! Iubirea se-nclină spre feminitate
Spre ape-albăstrii. Puritate și pace!
Mugurele păstrează mult verde! Cea nespus de sumbră acum,
Fruntea să se curețe de păcate cu umed rămuriș de seară,
Pas și melancolie răsună armonios în soare de purpură.
Distribuie: