Odihnă și tăcere - Georg Trakl

Păstorii îngropară în pădurea despuiată soarele.
Un pescar trase
Luna cu năvodul lățos din iazul înghețat.

În albastrul cristal
Locuiește palidul om, obrazul lipit de ale lui stele;
Sau capu-și înclină în violetul somn.

Dar totuși mișcă a păsării neagră aripă
Privitorul sfințenia albastrelor flori,
Gândește apropiata liniște uitată, a stinșilor îngeri.

Iarăși înnoptează fruntea-n lunatice pietre;
Un tânăr luminos
Apare Sora-n toamnă și-n negru putregai.

traducere Christian W. Schenk

Comentariul traducătorului

Un text pictural-poetic, frapant chiar și în celelalte texte picturale ale lui Trakl, cu numeroase aluzii mitologice și literare.
Este prezentă „sfințenia albastrelor flori" a romantismului, un „Un tânăr luminos" (figura eroului și a mântuitorului), zborul păsării (cunoscut încă din vremea etruscilor, ca prezicător).
În același timp Trakl a creat cu acest text câteva dintre cele mai puternice imagini ale sale care par să-și modeleze propria mitologie. De exemplu, imaginea soarelui îngropat și a lunii trasă de pescarii cu năvodul din iaz.
Imaginea surorii este relevantă ea fiind reprezentată aici de „Un tânăr luminos".
În ceea ce privește interpretarea figurii surorii, după Erich Neumann1 („Istoria originii conștiinței"), se poate vorbi despre o funcție de mântuire a ei, care apare ca erou în text („palidul om", „privitorul") „Apare Sora-n toamnă și-n negru putregai”.
Construcția picturală pare severă. Prima strofă este dominată de figuri tipologice cu aspect arhaic, „păstori" și „pescari". Ele corespund fenomenelor centrale ale unei cosmologii umaniste: soarele și luna.
În cele două strofe din mijlocul poemului acționează eroul, un anti-erou, marcat ca „palidul om" și „privitorul", fizic prezent doar prin „obraz" și „frunte".
În cea de-a patra strofă finală, dacă luăm caracterizarea arhetipurilor lui Neumann, apare „sora” ca partenera eroului. Cu toate acestea, este dificil să interpretăm aceste două personaje, după caracterizarea lui Neumann, ca principiu al masculinului și femininului.
Ambele poartă mai mult trăsături androgine, eroul numit „om", eroina ca „tinerețe". Imaginea finală a textului, „toamnă și-n negru putregai", marchează un loc care nu pare a fi foarte eroic.

Christian W. Schenk

NOTĂ

1 NEUMANN, ERICH ( 1905 – 1960) – psiholog, filosof, elev al lui Carl Jung. Specializat în Psihologia dezvoltării.

din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.