Jale - Georg Trakl

Somn și Moarte, pajurile posomorâte
Foșnesc toată noaptea în jurul acestei frunți:
Chipul de aur al omului
Să-l înghită cu înghețat talaz
Vecia. De stâncile spăimântătoare
Se sfărâmă trupul de purpur.
Și se plânge glasul întunecat
Peste apele mării.
Soră a melancoliii furtunoase,
Iată, o luntre speriată se scufundă
Sub stele,
Hărăzită feței tăcute a nopții.



Traducere de Ion Pillat

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.