Piatră cubică. Toamna - Geo Bogza

Lui Sașa Pană

Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă...
E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de
milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea bani mulți aș cumpăra pentru fiecare câte un prezervativ.
Vai, toamna are dantură de aur. N-o să uit niciodată
zâmbetele ei galbene ca dovlecii pe care îi mâncam în copilărie.
Permiteți-mi domnișoară să vă ofer sufletul meu cu
autograf.
În toamna aceasta am pierdut zilele ca pe niște trenuri.
Iubesc crimele fiindcă sînt puternice ca descărcările electrice ale atmosferei.
Inima e un bordel cu felinarul roșu al sângelui la poartă.
Pumnalul frumos ca mâinile logodnicei
spintecă la piept perdeaua epidermei
și din glastra cărnei sângele țâșnește ca o garoafă

ce caraghioși sînt pe urmă polițiștii.


UNU, an. II, nr. 20; decembrie 1929.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Geo Bogza



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.