Geneza cu ceapa și alfabet

miercuri, 31 decembrie 2025

Geneza cu ceapa și alfabet

La început nu eram o idee, ci o ezitare a luminii,
ca un bec care pâlpâie pe hol înainte să se ardă de tot.
N-aveam formă, eram doar o respirație care nu-și găsea gura,
un sens nerostit, ca o scrisoare fără adresă.

Apoi a venit foamea. Nu foamea de pâine,
ci foamea de a fi numit într-un fel, oricum.
Am înghițit un „A” tânăr, ca pe o gălbenuș de ou crud,
și m-am trezit deodată „scris”, cu cerneala încă umedă pe degete.

Nu m-am născut, am fost emis ca o chitanță
de cineva care a uitat imediat că m-a creat.
Așa am căpătat ființă: o tăcere care are acum un nume de familie
și un contur care are datorii la fisc-ul luminii.
De atunci, mă plătesc pe mine însumi, rată cu rată,
în respirații scurte și sârguincioase.

Am fost drapel, am fost instrucțiuni de folosire,
am fost o regulă de gramatică pentru îngeri care au adormit la curs.

E ciudat cât de multă credință punem în alfabet.
Pe o singură pagină se pot ridica sinagogi, munți și armate de hârtie,
dar eu, stând în mijlocul acestor credințe tipărite,
am început să decojesc timpul, ca pe o pâine de casă prea dospită.

Sub coaja timpului am găsit realitatea: crudă, sferică,
cu gustul iute și sincer al cepei.
Când am tăiat-o, am început să plângem amândoi —
nu de durere, ci pentru că adevărul ustură ochii
mai tare decât orice minciună frumoasă.

După aceea, mi-am amintit razele.
Erau acolo, orfane, învârtindu-se ca niște copii pierduți în parc,
în jurul unui centru care plecase demult la culcare.

Atunci am înțeles: nici lumina nu ne explică nimic.
E doar o geometrie care și-a pierdut busola,
un unghi ascuțit înfipt în carnea noastră moale.

Eu sunt un rest de calcul în trupul luminii.
Tu ești raza care pleacă la timp,
spunând adevărul despre plecare, așa cum un ceas
spune adevărul despre ora de culcare.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.