Prietenia este un suflet în două trupuri
(Aristotel)
La început nu a fost niciun prieten,
n-a fost niciun duşman,
apoi, să fi fost într-o joi, ba nu, într-o vineri
cînd a apărut primul prieten,
şi nu e bine înainte de weekend să le arăţi oamenilor că ai un prieten,
poate nici marţi nu e bine,
ba cred că niciodată,
pentru că vor face totul să şi-l atragă de partea lor,
nu va şti ce să facă,
le va vinde întîi numele tău, apoi
faptele tale rele se vor înmulţi atît de mult
încît nu vei şti dacă tu eşti cel care i-ai oferit totul
aşa cum se face între prieteni
sau cel care ţi se arată prin cele spuse peste tot
ca şi cum ar fi fost adevărate,
nu ştiu dacă a fost mai bine la început
cînd nu aveam niciun prieten şi toţi se uitau la mine cu gîndul bun,
aşa cum te uiţi la statui şi le admiri pentru cît de multe fapte ascund
şi nu spun nimic despre ele
sau acum cînd nu ştii cărui prieten să-i spui
că nu eşti nici statuie, nici munte la care vine mahomed
să se încline,
ci omul acela căruia cînd îi lipseau toate era fericit,
iar acum cînd are de toate este trist,
nu cred că de vină este vreo zi a săptămînii,
vreun număr fatidic,
poate nici prietenul nu crede la fel,
mai ales atunci cînd nu-ţi mai este aproapele
căruia să-i dăruieşti timpul tău,
poate nici tu, cel care ai privit spre celălalt ca spre tine
şi-ai vrut să te cunoşti atît de mult
încît ai descoperit în el toate neajunsurile tale,
atunci cine, te întrebi
privind înapoi,
privind înainte,
privind în sus de unde niciodată nu vine niciun răspuns
pentru că pînă acum nimeni n-a ştiut întrebarea
şi mai ales cui să i-o adreseze,
uitînd că răspunsul este chiar în cel ce întreabă
şi nu crede că se întreabă,
că el este cel întrebat de celălalt
care caută în celălalt prietenul care-i devine duşman.
Distribuie: