Stau întins pe o bucată de pămînt - Gellu Dorian

Stau întins pe o bucată de pămînt
lăsată moştenire de mama,
pe ea cresc în continuare pomi,
înfrunzeşte via,
fustele femeilor fac umbră busuiocului,

gura mea laudă bucuria morţii de nu veni,

pămîntul e bun,
în burta lui odihnesc ai mei,
ce fericire ar fi fost acum la masa pe care
stau pline paharele cu vin,

gura mea nu mai poate lăuda lăcomia morţii
de-a-i fi secerat,
snop în acelaşi mormînt,

nu-i pot cere pămîntului nimic,
cînd îl plouă, cîrciumile sunt pline,
cînd e secetă, îl udă gura femeilor care
sunt o fîntînă în care mă văd direct în cer,

cerul e bun,
tot ce urcă la el nu se mai vede,

gura mea slăveşte liniştea de acolo
care se aude aici prin biserici,

stau pe pămînt
cu bucuria că-l pot privi pe Dumnezeu în ochi
în stratul cu flori boiereşti,
în strugurii copţi ca lacrimile în ochii copiilor,
în merele din poala femeilor bătrîne
care se roagă la ele să le treacă vii peste iarnă,

gura mea tace să nu tulbure ochii
în care nu poate locui moartea.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.