Odiseea lor - Gellu Dorian

Observ din ce în ce mai bine
locurile rămase goale din jurul meu,
nu le va umple nimeni niciodată,
nimeni nu ştie mai bine decît mine cu ce pot fi umplute
aceste locuri devenite deodată pustii,
dar mie nu mi se dă voie să o fac,
nu mi se spune nimic,
sunt chiar lăsat să alerg prin ele după formele lor pline,
figuri morgane prin pustiul atît de pustiu,

nici pe cele din mine nu le las neobservate,
acolo cresc umbre care încet-încet îmi vor lua locul,
încît pe străzile pe care eram de regulă văzut
nu vor vedea decît o umbră
pe care nu o vor mai saluta,
nici la cîrciumă,
nici la biserică,
nici la taxe şi impozite,
nicăieri pe unde voi trece să-mi fac datoria de om al cetăţii,

nu mai fac niciun efort în acest sens,
sunt deja pe cînd eram,
deşi azi mă văd,
nu sunt nicăieri,

nici măcar strigătul meu mut
nu le mai sparge timpanele astupate cu ceară
în odiseea lor prin care rătăcesc
spre nicio ithacă...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian