Iubita eternă - Gellu Dorian

Toţi s-au retras în vieţile lor în care pînă mai ieri
n-au trăit ci au fost plecaţi în altă parte
cotrobăind prin vieţile altora tot felul de acte
ca vorbele fără noimă,

sunt osteniţi, nu mai vor să privească înapoi,
iar înainte e un hău pe care ar dori să-l ocolească,
dar drumul lor trece tocmai pe acolo,
pe sus, păsări de pradă în zbor,
pe jos, şerpi veninoşi
şi nicio cîrciumă în zare,
doar o turlă de biserică în care nu vor şti cînd vor intra,

ce rost are, îşi zic,
ce rost are să mai primim în vieţile noastre pe cei
ale căror vieţi le-am ronţăit ca alunele zile în şir,

e mult mai bine să poposim aici,
nu în altă parte,
aici unde se văd în zare sute de cruci
pe care nu le-am făcut niciodată pe piept
cu mîinile lacome pentru alte gesturi,

unora li se pare firesc să nu întrebe de nimeni
unde se află,
altora nu le pasă dacă se află într-un loc sau altul,
toţi sunt în altă parte,
numai acolo unde ar trebui să fie, nu –

între coate îşi odihnesc capul în palme,
masa e un pămînt sub care vor sta
fără să-i măture de acolo femeia în ale cărei braţe
n-au vrut să stea niciodată.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian