Orfana - Gavril Rotică

A uitat pe ghizduri cofa
Şi-n oglinda apei cată,
Fata mare şi orfană
De-o ispită e cercată.

N-a ştiut că sunt şi clipe,
În îngusta ei viaţă,
Când inima de orfană
Poate fi şi ea-ndrăzneaţă.

Se-nfioară gândul fetii,
Căci prea mândru i se pare
Visul ce întâia oară
Cere-n minte, azi, intrare.

Ea, „străină“ – şi mireasă!
Viaţa-i spune că-i o floare
Ce din noapte-şi ia viaţă
Şi tot nopţii-o dă când moare

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Gavril Rotică



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.