De unde vine sufletul
Şi încotro
Se-ndreaptǎ,
Bulversând cugetul
Care
Rǎspuns aşteaptǎ?
Trupu-i garǎ pentru suflet
Doar atât
Cât o sǎ vreie
Sǎ-l serveascǎ
Ca suport
Dac-ar fi în el
Sǎ steie.
Sufletul cântǎ,
Cugetul râde,
Gara-nfloreşte
Dupǎ amiazǎ.
Când trece un tren
Cu vagoanele hâde,
Sufletul gǎrii
Adânc ofteazǎ.
Şi când,
În sfârşit,
Gara de tranzit
E pǎrǎsitǎ,
Sufletul pleacǎ
Spre altǎ garǎ
Unde-l aşteaptǎ,
Ma bine gǎtitǎ,
O stare de chef,
Bunǎoarǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: