Gândurile mele
Toate
Se adunǎ între stânci
Sǎ îşi limpezeascǎ,
Poate,
De la cine iau porunci.
Apa mǎrii le clǎteşte
Cu mirosul ei salin,
Vântul sprinten
Le rǎceşte
Precum gheaţa
Roşul vin.
Vǎd eu bine
Sau
Îmi pare
Cǎ un gând fǎrǎ perdea
Se trezeşte
În plin soare,
Neştiind unde s-o ia?
Celelalte,
Furioase,
Îl trag repede-napoi
Dupǎ stânci
De vânturi roase
Sǎ nu devinǎ strigoi.
Enervat, ca orişicare,
Îmi iau gândurile mele
Şi m-arunc adânc în mare
Sǎ le scap de gesturi rele.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: