Gândul singuratic

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

luni, 14 ianuarie 2019

Gândul singuratic

Timpu-aleargă obosit,
constelaţii-nesfârșite,
scriu poeme povestite,
de-un poet îndrăgostit.

Roua de pe frunza verde,
se tranformā în cristale,
ce împodobesc petale,
când parfumul lor se pierde.

Singuratic gândul pleacă,
în lunga lui călătorie,
rămânând în galaxie,
cu comete să se-întreacă.

Ard lumini pe prispa casei,
urme albe în zăpadă
sunt sub talpă, blânda pradă
din privirile frumoasei,
ce-a ales s-aducă vise,
peste bolţile deschise.

Timpul obosit, aleargă
şi-n genunchi îl rog, să-mi lase
noaptea, stelele pe case,
pe obraji, lacrimi să şteargă.


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.