Somn - Gabriela Melinescu

Aproape nimeni n-o să-mi spună niciodată
de ce stă câinele atât de liniștit.
Vine o boală stranie ca în copilărie
de care nu ne-am mai ferit.
Și e un loc ascuns în casă
și neștiut e leagănul de lemn
în care-i inima, deschide poarta
și fă-mi necunoscutul semn.
Și eu alerg și aerul coboară,
se face zid până la piept mereu.
Stă câinele atât de liniștit
cu pleoapele închise peste chipul meu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.