Jurământul de sărăcie, castitate şi supunere - Gabriela Melinescu

Ca un tânăr câine într-o noapte m-am întors
cu gâtlejul strălucind de o rană sunătoare.
Uşa casei cu un ac lung tras din creier
am deschis
şi cu veselă ferocitate m-a izbit o boare.

Mâini de măiastră, gheară vibratoare
îmi luaseră părul şi-l duceau la gură,
la ochi, frecându-şi obrazul cu el
de parcă ar fi spălat cu apă o arsură.

Şi lucrurile pe un ţărm singur păreau aruncate
ca monstrul în răcoarea grădinii găsit.
Priveam oglinda ca o gheaţă pe mijloc crăpată
cu un nerv albastru de ea ţintuit.

Ca un tânăr câine venisem să mor
în altarul aromat cu fragede ore,
simţind un animal deasupra unui animal mai mic
cum va începe să-l devore.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.