Ieşisem să-mi pasc oile
Pe munţii cei înalţi
Ai lui Israel
Acolo unde cerul
Se săruta cu pământul
La îmbucătura apelor
Lângă fântână
Îmi era aprinsă limba
Şi cântam
Cântarea oilor
Fluierul
Nu-mi dădea odihnă
Nicidecum
Şi pas cu pas
Mioarele mă urmau
Ca într-o noapte de basm
Pe umerii apelor
Îmi era dor
De-o poiană aprinsă
Îmi era dor
De Numele Tău
O Doamne
Şi mi se revărsau uneori
Undele
Până la miezul apelor
În străfulgerarea vremii
Cu iarba
Despre Tine
Doamne
Acolo pe munţi
am învăţat profunzimile
am atins
izvoarele
şi chipul Tău
ţi l-am văzut prin credinţă
Ni se spunea
în scrierile sfinte
că Tu ai să vii
c-o să ne scoţi
dintre cei morţi
şi-o să ne aduci
mântuirea
Cît Te doream
şi-ţi aşteptam
Fiinţa
acolo
la izvorul acela
de sub stâncă
Dar într-o vreme
ne-am retras cu turmele
mai mulţi păstori
pe câmpiile Betleemului
şi într-o noapte
pe când oile ni le păzeam
ne-a-nvăluit o lumină
strălucitoare
şi-am căzut
la pământ
Un înger ni s-a arătat
c-un chip
ca zăpada
şi-mbrăcat în lumină
Vă aduc o veste bună
ne-a spus
astăzi
vi s-a născut un Mîntuitor
care este Hristos Domnul
şi-o oaste cerească
s-a unit cu îngerul
de părea că cerul întreg
a-nghiţit pământul
şi doar pe palme
îl poartă
vai
cum ne-am fi ascuns
în noi înşine
cu toţii
Auzi
Mântuitorul iubit
pe care-l aşteptam
de atâta vreme
auzi
astăzi s-a născut
vai
părea că toate izvoarele
cele cereşti
şi cele ale planetei
Terra
au răbufnit deodată
toate împreună
şi universul întreg
l-au inundat cu-o apă
nevăzută de ochi
omeneşti
parcă simţeam
că s-a rupt ceva în mine
că totul ce văd
şi tot ce aud
e doar un vis frumos
din anii ciudatei copilării
şi-am plecat în grabă
cu toţii
am uitat de oi
şi de turme
noi eram oile
în căutare de păstor
oile risipite
pe munţii cei înalţi ai lui Israel
la marginea Betleemului
l-am zărit
era
acolo
acolo
într-o iesle sărăcăcioasă
Cel care a zidit lumina
El
Creatorul
în ieslea din Betleem
şi totuşi
era un copilaş
micuţ şi plăpând
cu ochii noştri
am văzut
ce ne spusese îngerul
totul
era adevărat
în ieslea
aceea sărăcăcioasă
cu ochii noştri
am zărit
Adevărul
da
Adevărul
era acolo
atăt de blând
şi minunat
în trupuşorul acela mic
Însuşi
Cel Prea Înalt
şi-a ascuns chipul
vai
Însuşi Dumnezeu
într-un trupuşor de copil
atît de plăpând
era Mântuitorul iubit
pe care-l aşteptasem atâta
Isus
am istorisit ce ne spusese îngerul
cum ni s-a arătat
şi ne-am întors la turme
căci noi
păstorii
ne-am întâlnit cu Păstorul
cu El
Adevărul
Cu Isus
Cel mai frumos
Nume
De pe pământ
iulie 1996
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Detalii poezie:
Distribuie pe: