Poezii despre Frumuseţe:

Darul orfic mi-e destin,
Vitejia cea din slove - scut al paginii divin !
Și în tot acest popas, te așează și veghează
Cum noaptea scrisului dă glas,

Mișcătoare valuri
Mângâie maluri,
Maluri de aur
Talaz de tezaur.

În toiul iernii,
înverzește grădina
sufletul tău pur.

Dacă ți-aș spune că în oboseala cea mare
Găsesc izvorul firav al puterii
Ca să înving odiosul balaur din om, m-ai crede?

Există oare-o lume în care mai trăiesc
Acelea dintre gânduri ce-au încolțit cândva,
Când ele, dintre toate, știau că te doresc
Și-mi deveneau cuvinte? Privirea le scria.

Ai observat un fir de floare la colțul ochiului meu?
Dar bobocul de zâmbet pe petalele buzelor mele?

Ai observat cât de fraged e părul în grădina din podoaba capilară?

alene-mi
amestec culorile
strânse din gene
de curcubeu

Ars poetica
...
Te-apropie de soare cu mintea-ntotdeauna,
Să fie-a tale gânduri la fel, strălucitoare,

Întindere de apă,
Ce străluceşti sub razele soarelui
Frumusețe de mulți văzută
Profunzime de puțini cunoscută

Zambila și iarna
...
Din nou se-așterne zăpada peste burg,
Se așează pe străzi și pe străduțe