Poezii despre Frumuseţe:

Rațiunea merge desculță pe drumul de țară

În căutarea sensului pierdut bunul simț este

Acesta nu-i războiul meu

Versul este ca şi vinul

adevărul curge-n vin

Împingi prăpastia spre cer

mișcă-ți fundul hahaleră

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

Iubirea poate întreabă

iubirea poate răspunde

Pierdut-am luna

În timp ce stele număram, pierdut-am luna.
Fiecare stea-mi părea că-n palma-ntinsă-mi răsărea, găsindu-mi fericirea și, fericită cum eram, prin degete curgând simțeam lumini fluorescentine dar, cine este-n mine, cine, în tulburare mă-ntrebam. Filozofam cu ochii minții, că stele albe-n bolta nopții sunt îngeri străjuind văzduhul și mă pierdeam, visând.

Vai, lucrurile au muzica lor,
toată materia cântă
fiecare atom, fiecare particulă,

Iubite călător,
Nu îmi spune că ți-e dor!
...Oh- când lucește luna-n zare
Îmi așterne gânduri clare;

Cerul gândurilor zilei se coboară dinspre astru
Și își strânge în crâmpeie nori ce-anunță un dezastru
Și îmi sprijin capul greu ca de plumb în palma caldă
Când în mâna cea de vânt briza mării mi se scaldă.