Poezii despre Frumuseţe:

Albaştri cum este cerul
sau ca marea schimbătoare,
uneori sunt ca azurul
ce-l priveşti departe-n zare.

Doar atât să existăm eminescian căci
unde-ajunge nu-i hotar nici ochi spre
a cunoaşte şi vremea-ncearcă în zadar
din goluri a se naşte vreme trece vre

Of Doamne cu viteză cosmică iar creşte
mortalitatea pe cap de locuitor ne cam ne
glijezi dragoste pui de lele ce eşti s-ar pu
tea să nu mai cânt ci să-njur în numele tată

Ca de fiecare dată frumuseţea
mă trăzneşte Şi-atunci ard până
la capătul sufletului Nici chiar tu
nu mă poţi opri iubito Incendiul

Te privesc cum te trezeşti,
din colţul ochilor zâmbeşti.
Sub genele grele de somn
mijesc doi irişi ce mai dorm.

Zori de ziuă ,dimineaţa.
Cade ceaţa peste sat,
Aburindu-i geana,faţa,
Prefăcându-l în regat.

O, tu, fată frumosă,
La trup şi fără minte,
O, tu cea mincinoasă
Şi tot nu am cuvinte…

Abia scăpat de patul lui Procust,
îmi căutam împăcarea cu fustele cunoscutelor
ca un întreprinzător printre datornici.
Eram încă pe cai mari,

Am căutat prin lună,
Am căutat prin soare,
Am coborât pe-o dună,
Ajuns-am și la mare.

Vând capra vecinului cu tot cu iezi

Cumpărătorul încasează şi recom