Poezii despre Frumuseţe:

Eminescu-i tatăl meu
biblioteca însă-i mama
și mai am un Dumnezeu
de care nu țineți seama

Eminescu n-a murit
Eminescu-i printre noi
poezia de la infinit
iată vine ca un roi

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă

Onorată instanţă
şi dom` preşedinte
stanţă după stanţă
poetul ne minte

Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Poezia mea e-o joacă
deși trage iar cu tunul
când nu știe ce să facă
își dă foc să iasă fumul

Hai iubito mută-ți dorul
hai iubito saltă raiul
ca să pun și eu piciorul
se ține steaua ca scaiul

Iubită, adorată, soție, soră, mamă,
Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers
Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă
E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers.

Ating cerul cu călcâiul
îngerii mă iau la goană
luna-mi bate-n talpă cuiul
însă steaua-i vai o rană

Deșertul mi-a invadat viața și casa Numai
patul această oază a singurătății în doi Con
trapunctează cu versurile lui de dragoste Lu
na se pierde printre pernele norilor nimbus și