Poezii despre Frumuseţe:

Numai atunci,
Când dezbrăcații, cu pară cată să se-ngâne,
Sub invidia luminii, pânditoare să-i amâne,

Să-mi fii, iubito!

Iubito, în brațele tale, două mănunchiuri de raze de soare,
mi-e bine iubito, mi-e bine, de mine, de tine, de noi,

O lume albastră

În lumea mare, mult prea largă
pentru cât suntem noi de mici,

Ars poetica 2

Dacă pe câmp, noi flori răsar mărgăritar,
să fie doar lacrimi de nori? sau mai degrabă,

Parfum de pâine caldă

pe cer de seară norii curg, albi și pufoși,
arămiți în prag de-amurg și trențăroși,

Câte sentimente-ai strâns și câte priviri și șoapte,
Stând semeață, dar și tristă, din ziuă până în noapte?
Chipul tău, marcat vădit de un pudic sentiment,
Face drumul către tine greu și chiar incoerent.

azi noapte am început să contabilizez
îngerii refuzați de voi
i-am aliniat în două șiruri
cel din dreapta este al celor reclamați

Să fie poezia o ne-nțeleasă cale
de-a fi asemeni celui ce înțeles nu are?

Mă rog să fiu ca vântul, să-mbrățisez pădurea

amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile

De ce doar munţilor te-arăţi,
Înalți, puternici și virgini,
De unde pământul e absent?
Ţi-ai masca sânii alpini,