Poezii despre Frumuseţe:
- Limba mea
M-a purtat prin țări străine
Soarta mea pățită-ntreagă,
Limba doar a fost cu mine
Ce-mi cânta încă din leagăn.
« bragagiu » - Domnişoarelor iar l-am visat pe Nicolae Labiş
În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăţi mari
« Costel Zăgan » - Peisaj nocturn
Prin ninsorile de stele
Doar tăcerea blândă trece
Totul e în toate cele
Prins și troienit în rece.
« bragagiu » - Lumea ca o rană aproximativă
Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic
« Costel Zăgan » - Război interior
Şi
nu
« Costel Zăgan » - Erezia Moldova Ardealul şi Ţara Românească
Sunt român dar mă tratez Cu Mioriţa
cu Brâncuşi cu Rapsodia Română Însă
mă tratez în primul rând cu Eminescu
Pilula magică folosită în tratarea oricărui
« Costel Zăgan » - Basme, vise...
În revărsările de Lună
Când oceanele se-nalță
Basmul cu timpul se-mpreună
Și slova lui primește viață.
« bragagiu » - Decor de cuvinte
Frunze albe frunze negre
foi albe foi îngălbenite
de foamea cuvintelor
« Costel Zăgan » - Culegător
De cu zori ies să strâng Soare
În paner din ziuă nouă
Și-l culeg de lângă zare
Și din orice pic de rouă.
« bragagiu » - Ars longa, vita brevis*
Crai-Nou - pictorul de noapte
Cu o pensulă de rază
Trece pe cireșe coapte
Cu-amintirea de amiază.
« bragagiu »

