Poezii despre Frumuseţe:

Cu buzele-i arse şi de grăsime pline,
Se-nvăluie cu pătura nopții ce-i vine.
Picioru-i fin și gol, pe mine și-l lungește,
Iar gândul dornic, ce simplu-l intuiește!

Am răspunsul întrebării
Ce mi-o dă trăirea mie:
De pe liniile zării
Seara iar voi fi-n câmpie?

Țese ziua gospodină
Cu nuanțe de aglică
Pe războiul de Lumină
Cu suveici de rândunică.

În amurg se stinse zarea
Și din bezna tot crescândă
Apăru însingurarea
Și molatecă, și blândă.

Îmi mocnește-n mine dorul
De chindii duioase, calde
Căroră le-ar fi decorul
Melodia lui Vivaldi.

Pânza mării scânteiază
Înțesută-n valuri slabe
Cu iscălituri de rază
Ca și litere arabe.

Trezirea din somnul de peste noapte
Se face cu câteva dulci șoapte...
Aroma mentală de cafea fierbinte
Îmi pune trei trandafiri în minte!

Ascultă liniștea din baltă
Când alte tihne o alungă
Doar broaștele din unde saltă
Orăcăiala lor prelungă.

Ziua lunecă-n chindie
Și în zariștea-i se stinge,
Iar albastra melodie
Pe pupitru se prelinge.

Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă