Poezii despre Frumuseţe:

OBRAJI ROTUNJIȚI CU CERBI DE LUMINĂ

noaptea
ne înflorește iar

Acei oameni naivi dar îndrăgostiți
plecați de-cu-zori
de pe la ceasul al treilea
să-și curețe sufletul de pizmă.

Ziua când pictează ore
În culori de-apus de Soare
Prinde-atâtea aurore
Și le-amestecă în zare.

ZIUA COLORATĂ CU SURÂSUL TĂU

fiecăruia
secunda aceasta

Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă ori tristă
viața asta blestemată

Mai adie cîteodată
Vântul astăzi crengile
În odaia ta curată
Înflorind izvoarele

Niciodată nu s-a scris
Altceva mai de valoare
Să ne ofere-n Paradis
Chiar viața viitoare

Printre atâtea stele iată
Și Clujul a răsărit
Cu fața îmbujorată
Chiar la sânu-i ne-a primit

Zăpada-şi strânge din pornire
Şi ţurţuri picură plouaţi,
Pe monumente-n cimitire
Se urcă muşchii disperaţi.

Fulguirea rară țese
Țesătură străvezie
Cu mișcări neînțelese
Într-un tact de simetrie.