Poezii despre Frumuseţe:

Gâște-au născut o strigare
Albastră din lacul de-aramă
Parcă-n apusul de Soare
Basmele nopților cheamă.

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare

Nici n-apuc bine să mă trezesc Şi
cât timp cafeaua îmi dă în foc Intru
în poezia rămasă întredeschisă de
la ultima insomnie Când brusc zori

Biografia paradis pierdut în cuvinte Cenușă
recuperată din poemele nescrise vreodată Res
pirație gură la gură cu tăcerea universală Îți
amintești cum alergam până la capătul nopții

Înspre cerul plin în stele
Tot privesc și nu mă satur -
Chiar și voci de cucuvele
În priveliștea-i se-mbată.

Serile albastre
Pline de-ndelete -
Visurilor noastre
Aripi violete.

Nopțile cu Lună
Trec ușor ca zâne
În tăceri ce sună
Pe coline spâne.

Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi și lumină

Cu atâta-nțelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Și ne-a spus— de astă lume
C-o să fie răstignit

a venit primăvara
au înflorit corcodușii
și pomii timpurii
îmbracă țara