Sonetul XXVII [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

În mod metaforic, îi urează Laurei multă fericire.

Apollo, de mai ai dorinţa mare
ce te ardea-n Tesalia odată,
şi de-o mai ştii pe blonda minunată,
chiar dacă anii au părut să zboare:

de gerul aspru şi de vântul tare,
ce vin când chipul tău nu se arată,
tu să păzeşti pădurea verde toată,
unde-amândoi iubeam cu-nflăcărare;

şi pentru-acea speranţă de iubire
ce-n viaţa dură te-a însoţit, se spune,
să nu laşi nori pe cer să se cocoaţe;

ca să vedem apoi plini de uimire
domniţa noastră stând pe o păşune
ţinându-şi umbră cu-ale sale braţe.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.