Sonetul LX [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

E obosit de păcatele pe care le-a săvârşit şi ar vrea să asculte chemarea lui Iisus.

Sunt obosit de antica chemare,
de obiceiuri rele şi păcate,
n-aş vrea s-o iau pe căi întortocheate
şi-al meu potrivnic să mă prindă-n gheare.

Un drag amic mi-a dat o alinare
şi mi-a vorbit cu multă bunătate;
dar n-a rămas, ci a plecat departe
şi ochii să-l mai vadă nu-s în stare.

Dar vorbele rostite sunt perene:
Voi ce trudiţi, Eu sunt a voastră poartă;
şi drumul nu-i închis, veniţi la Mine!

ce har, şi ce iubire, şi ce soartă
mă vor schimba în porumbel cu pene,
să zbor la cer, când odihnit sunt bine?

Notă: Antica chemare este atracţia amoroasă.

Traducere de Octavian Cocoş

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.