Sonetul III [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

În Vinerea Mare (6 aprilie 1327), în biserica Santa Chiara din Avignon s-a îndrăgostit de Laura şi îi reproşează lui Amor că nu a făcut-o şi pe ea să se îndrăgostească de el.

Era într-o zi când razele de soare
de mila Creatorului păliră,
când ochii tăi, O, Doamnă, mă vrăjiră
atunci când te-am privit cu încântare.

Şi de Amor eu n-am cătat scăpare,
a lui săgeţi temeri nu îmi stârniră,
însă necazuri multe mă loviră,
căci lumea-ntreagă suferă, se pare.

Şi când m-a prins Amor cu arma-n teacă
croindu-şi drum prin ochi în inimioară,
eu lacrimi am vărsat, şi nu puţine,

Însă onoarea şi-a pătat oleacă
când m-a străpuns săgeata-i temerară,
dar nu s-a întors cu arcul şi spre tine.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca